Deci gata...

Uneori sa fii scos din obisnuinta, din bunatatea intamplarilor firesti, e modul cel mai categoric in care poti spune ca existi. Sa te arunci in absurd in fata tuturor, dezgolit de imaginea in care te-ai si te-au cimentat. Zilele astea trec prea repede, in modul "hamster pe roata". Nu obtin nimic consistent din rutina. Nu exista lucru, activitate mai importante decat altele, atunci cand ele apar in afara normalului. Normalul asta care ti se impune ca un tratament cu tranchilizante, sa uiti de individ si sa tinzi la copia generica.




Inca de cand eram mic, am fost un pasionat colectionar. Am inceput cu scutecele ude, am continuat cu plansetele si am atins apogeul cu o splendida colectzie de amigdalite.Pe care am dat-o la schimb pe una cu injectii cu penicilina. Eram atat de incantat de schimb incat nu mai puteam sta decat pe burta, cu mana pe colectie (a se citi poponetz). Si cu lacrimi in ochi...Apoi am inceput colectzia de evenimente care mi-ar fi putut provoca decesul. Iar inceputul a fost furtunos. Am reusit in numai o luna, la precocea varsta de 3 ani, sa adun trei astfel de evenimente. Ulterior insa, frecventa a scazut considerabil, motiv pt care sunt inca in stare sa scriu aceste randuri.Mai tarziu am adunat colectzii care mai de care mai diverse, incepand de la cele conventionale – shervetzele, monede – la altele mai putin luate in considerare, dar altminteri importante – note, premii, teme etc.Nu ma pot lauda cu impresionante colectii de mashini, locuintze, fete (sau fetze), conturi in banca, slujbe sau altele, insa adun de o foarte buna bucata de timp o colectzie semnificativa de ganduri...



Am sters postarile . Nu intreba ...



Revin maine...